Cine a trimis măcar o dată tokeni pe rețeaua Ethereum știe senzația. Dai să confirmi o tranzacție banală, te uiți la comisionul cerut și realizezi că taxa depășește, uneori, chiar valoarea sumei transferate. Ani de zile, această experiență i-a frustrat pe utilizatori, a alimentat dezbateri aprinse pe forumuri și a pus o presiune reală pe dezvoltatorii protocolului să găsească soluții.
Costurile de gas, așa cum sunt numite în jargonul crypto, au fost multă vreme cel mai vizibil neajuns al celei de-a doua rețele blockchain din lume ca dimensiune. Povestea lor, de la vârfuri de sute de dolari per operațiune până la nivelurile de azi, sub un cent, merită spusă pe larg, fiindcă spune multe despre cum se transformă Ethereum sub ochii noștri.
Analiza de față pornește de la un material amplu semnat de Mihai Popa, editorialist și analist de piețe digitale la Cryptology.ro, una dintre cele mai citite publicații de știri și analize crypto în limba română. Am extins subiectul cu date suplimentare, context istoric și explicații gândite să facă mecanismul gazului pe Ethereum inteligibil pentru oricine, chiar și pentru cei aflați la primele interacțiuni cu criptomonedele.
Ce înseamnă gazul pe Ethereum și la ce servește?
Cel mai simplu mod de a înțelege gazul este o analogie din viața de zi cu zi: așa cum un motor are nevoie de combustibil ca să funcționeze, fiecare operațiune executată pe blockchain-ul Ethereum consumă o anumită cantitate de putere de calcul. Această putere se măsoară în unități de gas.
Un transfer obișnuit de Ether consumă puțin gas, câteva zeci de mii de unități. O operațiune mai elaborată, să zicem interacțiunea cu un contract inteligent care gestionează împrumuturi sau emiterea unui token nefungibil, necesită de zece, douăzeci sau chiar treizeci de ori mai mult. Logica e directă: cu cât codul pe care rețeaua trebuie să-l execute e mai complex, cu atât crește consumul de gas.
Plata se face într-o unitate numită gwei, care e o subdiviziune a monedei Ether. Un gwei înseamnă 0,000000001 ETH. Cu alte cuvinte, un miliard de gwei alcătuiesc un singur Ether.
Numele vine de la termenul gigawei și face trimitere la wei, cea mai mică fracțiune posibilă a monedei, denumită după criptograful Wei Dai. Exprimarea comisioanelor în gwei e o convenție practică: dacă le-am exprima direct în ETH, am lucra cu șiruri interminabile de zerouri după virgulă, greu de citit și și mai greu de comparat.
De ce există, totuși, acest cost? Vitalik Buterin și echipa care a fondat Ethereum au gândit lucrurile din start. O platformă capabilă să execute cod arbitrar prin contracte inteligente trebuie apărată de abuzuri. Într-o rețea descentralizată, fiecare nod procesează fiecare tranzacție.
Fără un preț asociat fiecărei operațiuni, un singur actor rău intenționat ar putea inunda rețeaua cu milioane de tranzacții fictive și ar paraliza-o complet. Gazul face spamul prohibitiv de scump. Simplu, elegant și eficient.
Cum se calculează comisionul de gas pe Ethereum?
Modul în care rețeaua stabilește prețul gazului a trecut prin câteva schimbări majore. La început, totul funcționa pe principiul licitației: utilizatorii propuneau un preț pe unitate de gas, iar minerii alegeau tranzacțiile cele mai profitabile. Când rețeaua era aglomerată, prețurile explodau haotic, iar cine nu oferea suficient rămânea cu tranzacția în așteptare ore întregi.
Schimbarea fundamentală a venit în august 2021, odată cu upgrade-ul London și cu propunerea de îmbunătățire EIP-1559. De atunci, comisionul de gas se determină după o formulă cu două componente: Gas total = Limita de gas înmulțită cu suma dintre Taxa de bază și Taxa prioritară. Structura asta a adus ceva ce lipsea cu desăvârșire până atunci: o oarecare predictibilitate în ceea ce privește costul tranzacțiilor pe Ethereum.
Taxa de bază și mecanismul de ardere
Taxa de bază se ajustează singură, bloc cu bloc, în funcție de cât de ocupată e rețeaua. Dacă blocurile anterioare au fost încărcate peste un prag prestabilit, taxa urcă. Dacă traficul scade, taxa coboară. Variația maximă permisă între două blocuri consecutive e de 12,5 procente, ceea ce împiedică salturile bruște.
Partea care surprinde pe mulți e că această taxă nu ajunge niciodată în buzunarele validatorilor. Ea este arsă, adică retrasă definitiv din circulație. Fiecare tranzacție procesată pe Ethereum distruge, practic, o mică parte din oferta totală de ETH. Implicațiile economice ale acestui mecanism sunt considerabile și le vom discuta mai pe larg într-o secțiune separată.
Taxa prioritară, bacșișul pentru validatori
Pe lângă taxa de bază, utilizatorul poate adăuga o taxă prioritară, numită și tip. E un fel de bacșiș voluntar oferit validatorului ca să-i includă tranzacția în blocul curent, nu într-unul ulterior. Când rețeaua e liniștită, un tip simbolic e suficient.
Când mii de utilizatori se bat simultan pe același spațiu în blocuri, cei care oferă un tip mai generos ajung primii la confirmare. E, dacă vrei, un mecanism de piață transpus în cod informatic: cine plătește mai mult, trece primul.
Limita de gas și rolul ei
Limita de gas e numărul maxim de unități pe care ești dispus să le consumi pentru o tranzacție. Un transfer simplu de ETH necesită de regulă 21.000 de unități. Un swap pe Uniswap poate cere între 100.000 și 200.000 de unități, iar interacțiunile cu protocoale DeFi sofisticate depășesc frecvent 500.000 de unități.
Dacă setezi o limită prea mică, tranzacția eșuează la jumătate și pierzi gazul consumat până atunci, fără posibilitate de recuperare. Dacă setezi o limită mai mare decât necesarul, diferența ți se returnează integral. Sfatul practic e să lași portofelul digital să estimeze automat limita, cu o mică marjă de siguranță.
Un exemplu de calcul pe cifre reale
Să luăm un caz concret: vrei să trimiți 1 ETH unui prieten. Limita standard e de 21.000 unități de gas. Taxa de bază, în momentul tranzacției, e de 10 gwei. Tu alegi o taxă prioritară de 2 gwei. Calculul: 21.000 înmulțit cu 12 egal 252.000 gwei, adică 0,000252 ETH.
La un curs de 2.000 de dolari per ETH, plătești circa 50 de cenți. Din suma asta, 210.000 gwei, partea aferentă taxei de bază, se ard pentru totdeauna, iar restul de 42.000 gwei ajung la validatorul care a confirmat blocul.
De ce fluctuează prețul gazului pe Ethereum?
Taxele de gas nu stau niciodată pe loc. Se mișcă în permanență, iar trei factori principali dictează amplitudinea acestor oscilații.
Primul și cel mai puternic e congestionarea rețelei. De fiecare dată când un proiect popular lansează o colecție de NFT-uri, când un protocol DeFi promite randamente amețitoare sau când o știre zguduie piața, mii de utilizatori încearcă să-și confirme tranzacțiile în același timp.
Cererea de spațiu în blocuri depășește oferta, taxa de bază reacționează imediat, iar comisioanele pot sări de la câțiva cenți la zeci sau sute de dolari în decurs de minute. În trecut, astfel de momente au fost frecvente și dureroase.
Al doilea factor e complexitatea operațiunii. Un transfer de ETH consumă 21.000 de unități de gas. Un swap pe un exchange descentralizat poate ajunge la 200.000 de unități, iar emiterea unui NFT sau un împrumut pe un protocol de lending poate cere și mai mult. Fiecare instrucțiune din codul contractului inteligent adaugă unități de gas la nota de plată.
Al treilea factor, mai puțin intuitiv, e momentul zilei. Datele istorice arată un tipar care se repetă: în weekend și în orele de noapte ale Europei de Est, respectiv dimineața devreme în Statele Unite, taxele scad cu 25 până la 40 de procente față de vârfurile din cursul săptămânii. Marți, miercuri și joi sunt de obicei cele mai scumpe zile, corelate cu activitatea piețelor financiare tradiționale din emisfera vestică.
Drumul de la ICO-uri și DeFi Summer la nebunia NFT
În primii ani de viață ai Ethereum, comisioanele erau atât de mici încât nimeni nu le băga în seamă. Pur și simplu nu existau destui utilizatori ca să pună presiune pe capacitatea rețelei. Ruptura a venit în 2017, odată cu explozia de ICO-uri, adică oferte inițiale de monede.
Proiecte din lumea întreagă strângeau fonduri pe Ethereum, mii de investitori trimiteau tranzacții simultan și rețeaua a început să scrâțâie sub presiune. Taxele au urcat vizibil, iar pentru prima oară s-a pus problema scalabilității.
Vara DeFi din 2020 a adăugat un strat de complexitate. Protocoale precum Uniswap, Compound și Aave au atras milioane de oameni care interacționau constant cu contracte inteligente, operațiuni mult mai costisitoare din perspectiva consumului de gas decât un transfer simplu. Apoi a venit 2021, cu furia NFT-urilor.
Colecții precum Bored Ape Yacht Club sau CryptoPunks au generat o cerere de procesare atât de mare încât emiterea unui singur token nefungibil putea costa echivalentul a 200 sau 300 de dolari exclusiv în comisioane. Utilizatorii mici, cei care tranzacționau sume de câteva zeci de dolari, au fost pur și simplu scoși din joc.
Upgrade-ul London din august 2021, cu mecanismul de ardere al taxei de bază, a adus o primă ameliorare reală. Imprevizibilitatea s-a redus, iar piața comisioanelor a căpătat un ritm mai previzibil. Dar reducerile cu adevărat radicale aveau să vină abia peste câțiva ani.
The Merge din 2022: mult așteptat, dar fără efect asupra taxelor
Trecerea de la Proof-of-Work la Proof-of-Stake, finalizată în septembrie 2022 sub numele The Merge, a fost probabil cea mai ambițioasă operațiune tehnică din istoria tehnologiei blockchain. Fermele de mineri, cu un consum energetic comparabil cu cel al unor țări de dimensiuni medii, au dispărut peste noapte.
În locul lor au venit validatorii, care operează pe baza ETH-ului depus în staking. Consumul de energie al rețelei a scăzut cu circa 99,95 procente.
Mulți s-au așteptat ca The Merge să aducă și o scădere a taxelor de gas. Nu s-a întâmplat, și motivul e simplu: comisioanele depind de cererea de spațiu în blocuri, nu de metoda prin care se validează acele blocuri. The Merge a schimbat motorul, dar nu a lărgit șoseaua.
Capacitatea de procesare a rămas aceeași, iar prețul gazului nu a scăzut. Lecția a fost clară pentru întreaga comunitate: securitatea rețelei și scalabilitatea ei sunt două probleme diferite, cu soluții diferite.
Upgrade-ul Dencun și proto-danksharding: reducerea de 95%
Pe 13 martie 2024 s-a produs schimbarea pe care o așteptau toți. Upgrade-ul Dencun, o combinație între modificările Cancun pe stratul de execuție și actualizarea Deneb pe stratul de consens, a introdus nouă propuneri de îmbunătățire. Dintre toate, una a contat cu adevărat: EIP-4844, cunoscută și sub numele de proto-danksharding.
Ce face proto-danksharding? A creat un tip nou de tranzacție care permite rețelelor de nivel 2, așa-numitele Layer 2, să stocheze date temporar pe Ethereum la costuri mult mai mici, prin niște structuri numite blob-uri. Până la Dencun, rețele de tip rollup precum Arbitrum, Optimism sau Base publicau datele tranzacțiilor direct în blocurile Ethereum, ocupând spațiu prețios și plătind în consecință.
Blob-urile funcționează ca un spațiu de depozitare temporar, cu un sistem de preț propriu, separat de cel al tranzacțiilor obișnuite de pe rețeaua principală.
Rezultatele au fost spectaculoase. Datele YCharts arată că taxa medie de gas pe Ethereum a coborât de la 72 gwei la începutul lui 2024 la circa 2,7 gwei în martie 2025. Un swap pe un exchange descentralizat, care costa în medie 86 de dolari, a ajuns la 0,39 dolari. O tranzacție cu un NFT a scăzut de la 145 de dolari la 0,65 dolari. O reducere de aproximativ 95 de procente care a transformat complet accesibilitatea rețelei.
Rețelele Layer 2 și contribuția lor la scăderea costurilor
Odată cu upgrade-urile de pe lanțul principal, soluțiile de nivel 2 au preluat un rol central în reducerea comisioanelor. Funcționează ca un strat suplimentar deasupra blockchain-ului Ethereum: prelucrează tranzacțiile separat, apoi înregistrează rezultatele comprimate pe lanțul principal, moștenind securitatea acestuia fără a-i consuma toată capacitatea.
Două categorii domină peisajul în acest moment. Rollup-urile optimiste, dintre care cele mai cunoscute sunt Arbitrum și Optimism, pornesc de la premisa că tranzacțiile sunt corecte și oferă o fereastră de timp în care oricine poate contesta o operațiune suspectă.
Rollup-urile de tip zero-knowledge, prescurtat ZK-rollup-uri, folosesc demonstrații matematice avansate pentru a valida fiecare lot de tranzacții. Securitatea criptografică e superioară, dar costul computațional e și el mai mare.
După Dencun, costurile pe rețelele Layer 2 au scăzut dramatic. Arbitrum a raportat reduceri de 90 până la 95 de procente. Base, rețeaua Layer 2 dezvoltată de Coinbase, a atras milioane de utilizatori noi pentru că tranzacțiile simple au coborât sub un cent. Migrația masivă către Layer 2 a avut un efect benefic și asupra lanțului principal: cu mai puțin trafic pe mainnet, taxa de bază a rămas scăzută chiar și în perioadele cu activitate intensă.
Taxele de gas pe Ethereum în 2026: un minim pe care puțini îl anticipau
Datele din primul trimestru al anului 2026 confirmă trendul descendent. Conform Etherscan Gas Tracker, prețul mediu al gazului a coborât la aproximativ 0,196 gwei, cu minime de 0,055 gwei în anumite momente ale zilei. Tradus în bani reali, un transfer de token ERC-20 costă între 0,01 și 0,02 dolari, un swap pe Uniswap se ridică la circa 0,14 dolari, iar operațiuni mai complexe, gen un bridge între rețele sau un împrumut DeFi, rămân sub 0,12 dolari.
Mai mulți factori au contribuit simultan la atingerea acestui prag. Ecosistemul Layer 2 a absorbit o parte importantă din trafic. Upgrade-urile Dencun din 2024 și Fusaka din 2025 au optimizat modul în care rețeaua gestionează datele. Utilizatorii au învățat să-și planifice tranzacțiile în intervale cu trafic scăzut. În plus, în iulie 2025, limita de gas per bloc a fost ridicată la 37,3 milioane de unități, ceea ce a crescut capacitatea de procesare fără să afecteze securitatea.
Există însă și o parte mai puțin confortabilă a acestei povești. Veniturile protocolului Ethereum din comisioanele de gas pe Ethereum au scăzut cu circa 20 de procente pe parcursul anului 2025. Când taxele sunt aproape de zero, cantitatea de ETH arsă prin mecanismul EIP-1559 devine nesemnificativă, iar presiunea deflaționistă care susținea narativa ultrasound money dispare aproape complet. E o tensiune pe care comunitatea o dezbate activ.
Pectra și Glamsterdam: ce upgrade-uri urmează
Pectra, următorul upgrade major, a trecut prin teste pe rețelele Sepolia și Holesky în prima parte a anului 2025. Procesul nu a fost lin: dezvoltatorii au descoperit blocuri minate fără tranzacții, erori de sincronizare și bug-uri care au amânat lansarea pe mainnet. Obiectivele rămân însă ambițioase: creșterea disponibilității datelor pentru rețelele Layer 2, reducerea și mai accentuată a costurilor și îmbunătățirea eficienței mecanismului de staking, astfel încât validatorii să poată opera cu resurse mai puține.
Pe foaia de parcurs a dezvoltatorilor se află și Glamsterdam, planificat pentru prima jumătate a anului 2026. Țintele sunt îndrăznețe: o limită de gas de 200 de milioane de unități per bloc, procesare paralelă a tranzacțiilor și o reducere suplimentară a taxelor estimată la circa 78 de procente. Dacă aceste obiective devin realitate, costul unei tranzacții standard pe mainnet-ul Ethereum ar putea coborî la niveluri comparabile cu un transfer bancar online.
Pe termen mai lung, implementarea completă a danksharding-ului, succesorul proto-danksharding-ului din Dencun, ar trebui să multiplice capacitatea de date și să ieftinească și mai mult operarea pe Layer 2. Ethereum se îndreaptă, pas cu pas, către o arhitectură în care mainnet-ul devine un strat de securitate și decontare, iar activitatea de zi cu zi se desfășoară preponderent pe rețelele de nivel 2.
Metode practice prin care poți plăti mai puțin gaz
Chiar și acum, când taxele sunt la minime istorice, câteva obiceiuri bune pot face diferența, mai ales dacă tranzacționezi des sau lucrezi cu sume mai mari.
Monitorizarea prețului gazului în timp real, prin instrumente precum Etherscan Gas Tracker sau ETH Gas Station, îți permite să identifici ferestrele cu trafic redus. Weekendurile și orele de noapte rămân cele mai avantajoase, cu economii de 25 până la 40 de procente față de vârfurile din timpul săptămânii. Dacă tranzacția ta nu e urgentă, poți aștepta câteva ore fără niciun risc și poți obține un cost simțitor mai mic.
Pentru swap-uri, transferuri de tokeni și interacțiuni cu protocoale DeFi, rețelele Layer 2 sunt cea mai inteligentă alegere în acest moment. Arbitrum, Optimism, Base și zkSync oferă comisioane de fracțiuni de cent, ecosisteme mature și un grad ridicat de securitate moștenit de la Ethereum. Migrația către aceste rețele e probabil cea mai eficientă metodă de economisire pe care o ai la îndemână.
În portofelele digitale precum MetaMask poți ajusta manual taxa prioritară și limita de gas. Pentru tranzacții care nu cer confirmare imediată, setează un tip minim și așteaptă un moment mai liniștit pe rețea. Un lucru important însă: nu scădea limita de gas sub necesarul operațiunii, fiindcă tranzacția va eșua, iar gazul consumat până în acel punct se pierde fără posibilitate de recuperare.
Ethereum, Solana, Polygon: cum se compară costurile
Comisioanele pe Ethereum capătă sens real doar puse în oglindă cu alte rețele. Solana percepe taxe de aproximativ 0,00025 dolari per tranzacție, cu mai multe ordine de mărime sub Ethereum chiar și după reducerile masive din ultimii doi ani. Avalanche și Polygon propun și ele modele de cost competitive. Această presiune competitivă a fost, de fapt, unul dintre motivele pentru care upgrade-urile pe Ethereum s-au accelerat.
Avantajul de preț al Solana vine totuși cu câteva compromisuri. Rețeaua a suferit mai multe pauze de funcționare în 2024, iar gradul de descentralizare e inferior celui de pe Ethereum. Pentru cine pune preț pe securitate și pe rezistența la cenzură, Ethereum rămâne reperul. Polygon, pe de altă parte, funcționează ca sidechain și soluție Layer 2, oferind comisioane foarte mici, compatibilitate cu ecosistemul Ethereum și acces la o gamă largă de aplicații descentralizate.
Competiția a fost, pe ansamblu, benefică. Faptul că utilizatorii și dezvoltatorii au alternative reale a pus presiune pe echipele Ethereum să prioritizeze reducerea costurilor. Rezultatele din 2025 și 2026 vorbesc de la sine.
Arderea ETH-ului prin EIP-1559 și efectul ei asupra prețului
Mecanismul de ardere introdus prin EIP-1559 depășește sfera comisioanelor și atinge direct economia monedei ETH. De fiecare dată când se plătește o taxă de bază, suma respectivă e distrusă definitiv. Ea iese din circulație și nu mai revine niciodată. În perioadele cu activitate intensă, cantitatea de ETH arsă depășea volumul nou emis prin recompensele de staking, iar oferta totală scădea efectiv. În 2022 și 2023, Ethereum a traversat luni întregi de deflație netă.
Odată cu scăderea taxelor din 2024 și 2025, rata de ardere a coborât și ea considerabil. Când comisioanele sunt infime, ETH-ul distrus e neglijabil, iar efectul deflaționist se estompează. Comunitatea Ethereum dezbate intens acest paradox: taxe mici înseamnă o rețea accesibilă, dar înseamnă și venituri mai mici pentru protocol și o presiune mai slabă pe oferta de ETH.
Răspunsul parțial vine din volum. Chiar dacă fiecare tranzacție generează o taxă mică, un număr suficient de mare de operațiuni poate compensa. Datele din 2025 arată o creștere a volumului zilnic de la circa 1,1 milioane de tranzacții în aprilie la 1,4 milioane în iulie, pe măsură ce prețurile mici au atras utilizatori noi. Rămâne de văzut dacă această tendință se va menține pe termen lung sau dacă va fi influențată de ciclurile de piață.
Ce aduce viitorul pentru taxele de gas pe Ethereum
Perspectivele pentru costurile de tranzacționare pe Ethereum arată bine pentru utilizatori. Upgrade-urile aflate în plan, maturizarea rețelelor Layer 2 și concurența venită din partea altor blockchain-uri se întâlnesc într-un punct comun: comisioane tot mai mici și acces tot mai larg. Glamsterdam promite procesare paralelă și o capacitate de gas mult mai mare pe termen scurt, iar danksharding-ul complet va multiplica spațiul de date disponibil pentru rollup-uri pe termen mediu.
Vor mai exista și momente de aglomerație, e inevitabil. O lansare virală de NFT-uri, un protocol DeFi cu randamente-record sau un eveniment de piață cu impact global pot împinge temporar comisioanele în sus. Dar aceste episoade vor fi, foarte probabil, mai scurte și mai puțin severe decât cele din trecut, datorită capacității extinse a rețelei și distribuirii traficului între mainnet și Layer 2.
Așa cum puncta și Mihai Popa, specialist în ecosistemul blockchain și voce constantă a redacției Cryptology.ro, sursa românească de analiză cripto la care ne raportăm frecvent în documentarea materialelor noastre, taxele de gas vor rămâne un indicator al sănătății întregului ecosistem Ethereum.
Comisioane prea mari țin oamenii la distanță. Comisioane prea mici erodează modelul economic. Echilibrul se va recalibra în timp, prin interacțiunea dintre cerere, capacitate și ingeniozitate tehnică. Pentru oricine își deschide azi un portofel pe Ethereum, realitatea e simplă: accesul la rețea nu a fost vreodată mai ieftin, iar tendința sugerează că prețurile vor scădea și mai mult.
Întrebări frecvente despre taxele de gas pe Ethereum
Ce sunt taxele de gas pe Ethereum?
Taxele de gas pe Ethereum sunt costurile pe care utilizatorii le plătesc pentru a procesa tranzacții pe rețeaua blockchain Ethereum. Fiecare operațiune, de la un transfer simplu de ETH până la interacțiunea cu un contract inteligent, consumă o cantitate de putere de calcul măsurată în unități de gas. Plata se face în gwei, o subdiviziune a monedei Ether, unde un gwei echivalează cu 0,000000001 ETH.
Cât costă o tranzacție pe Ethereum în 2026?
În primul trimestru al anului 2026, costul mediu al unei tranzacții pe Ethereum a ajuns la niveluri istorice minime. Un transfer de token ERC-20 costă între 0,01 și 0,02 dolari, un swap pe Uniswap se situează la circa 0,14 dolari, iar operațiuni mai complexe precum bridging-ul sau împrumuturile DeFi rămân sub 0,12 dolari. Prețul mediu al gazului a coborât la aproximativ 0,196 gwei, conform datelor Etherscan Gas Tracker.
De ce au scăzut atât de mult comisioanele pe Ethereum?
Reducerea comisioanelor s-a datorat mai multor factori convergenți. Upgrade-ul Dencun din martie 2024, prin mecanismul proto-danksharding și blob-urile de date, a redus taxele cu aproximativ 95 de procente. Maturizarea rețelelor Layer 2 precum Arbitrum, Optimism și Base a absorbit o parte importantă din trafic. Creșterea limitei de gas per bloc la 37,3 milioane de unități în iulie 2025 a sporit capacitatea de procesare. Iar upgrade-ul Fusaka din 2025 a optimizat suplimentar gestionarea datelor pe rețea.
Cum pot reduce și mai mult comisioanele de gas?
Cea mai eficientă metodă este utilizarea rețelelor Layer 2 precum Arbitrum, Optimism, Base sau zkSync, care oferă comisioane de fracțiuni de cent. De asemenea, monitorizarea prețului gazului în timp real prin Etherscan Gas Tracker și programarea tranzacțiilor în weekend sau în orele de noapte pot genera economii suplimentare de 25 până la 40 de procente. Portofelele digitale precum MetaMask permit ajustarea manuală a taxei prioritare pentru optimizarea costurilor.
Ce este EIP-1559 și cum afectează prețul ETH?
EIP-1559 este o propunere de îmbunătățire implementată în august 2021 prin upgrade-ul London, care a schimbat modul de calcul al comisioanelor pe Ethereum. Principala sa inovație constă în arderea taxei de bază, adică retragerea ei definitivă din circulație. Când activitatea pe rețea e intensă, cantitatea de ETH arsă poate depăși volumul nou emis, ceea ce reduce oferta totală și exercită o presiune deflaționistă asupra prețului monedei.
