Adrian Stanciu, consultant și antreprenor de renume în managementul culturii organizaționale și formare, elucidă aspectele referitoare la capitalul social. Co-fondator al Ascendis, el subliniază că contabilitatea firmelor se realizează din perspectiva proprie, nu a acționarilor, iar aporturile acționarilor sunt considerate datorii ale companiei, deși au un statut special.
„Contabilitatea este efectuată în sistem de partidă dublă, fiecare tranzacție fiind înregistrată conform sursei și destinației, asigurând astfel echilibrul între acestea”, declară Stanciu.
Toate datoriile, inclusiv cele față de acționari, corespund unor active echivalente. „Capitalul social constituie un pasiv, utilizat de companie ca orice alte resurse financiare. Contabilitatea se desfășoară sub ipoteza unei funcționări continue, valorile activelor variind între operațiuni și momentul în care compania se închide”, explică el.
În situația lichidării, echipamentele sau alte active pot fi vândute, însă la prețuri considerabil mai mici. Capitalul social este plătit la final, responsabilitatea asociaților fiind proporțională cu suma investită. Băncile impun restricții de îndatorare pentru a diminua riscurile. Deși capitalul social este stabilit inițial, acesta poate suferi modificări prin câștiguri sau pierderi.
Companiile aflate în dificultate suferă pierderi și, în cazul lichidării, nu doar acționarii, ci și creditorii suportă daune. „Legea decide ordinea plății, acționarii fiind cei care încasează la final”, adaugă Stanciu. El consideră că reglementările referitoare la capitalul social sunt de prisos, generând doar confuzie, fără a soluționa o problemă reală, având în vedere că multe firme au capitaluri proprii negative.
Adrian Stanciu, fost co-fondator al Ascendis, și-a cedat partea și s-a dedicat proiectelor de consultanță, contribuind și la dezvoltarea Human Synergistics România. Este recunoscut pentru expertiza sa în cultura organizațională și pentru promovarea consultanței moderne.
