Căutăm adesea doar informațiile și vocile care ne confirmă convingerile, deoarece apartenența ne-a oferit o senzație de siguranță de-a lungul timpului. Radu Atanasiu, profesor de gândire critică, subliniază că atunci când „sunt de-ai lui” înlocuiește gândirea independentă, ne limităm perspectiva și devenim prizonieri ai unei identități politice sau ideologice.
„Cum supraviețuim?” este o emisiune video care abordează psihologia vieții într-o lume aflată în criză. Aceasta explorează cum crizele ne afectează gândirea, emoțiile și stilul de viață, precum și impactul instabilității politice, polarizării, războaielor, dezinformării și incertitudinii economice asupra noastră. Adriana Nedelea, împreună cu specialiști din diverse domenii, va căuta explicații și soluții pentru a înțelege mai bine realitatea noastră. Emisiunea va debuta sâmbătă, 19 septembrie, pe SpotMedia.ro și pe canalul său de YouTube.
Nu mai căutăm informație, ci confirmare
Radu Atanasiu, decan asociat la Bucharest International School of Management, afirmă că atunci când ne concentrăm pe aceeași sursă de știri și pe aceleași opinii, avem senzația că ne informăm. Cu toate acestea, de multe ori căutăm doar confirmarea unor concluzii deja stabilite și un sentiment de confort că grupul nostru percepe corect lumea.
„Lumea nu se duce acolo ca să afle. O mare parte dintre cei care se uită la televiziunile de știri se uită ca să-și confirme ceea ce credeau deja și ca să-și lipească mai tare eticheta de apartenență la acel fel de gândire. Te duci ca să-ți confirmi că ești deștept: «Uite, așa este! Ceilalți sunt niște tâmpiți și niște răuvoitori».”
În acest context, fiecare parte a societății ajunge să perceapă cealaltă ca fiind fie ignorantă, fie răuvoitoare, iar curiozitatea față de motivele, experiențele și valorile care au condus la alegeri diferite dispare.
Prețul: pierderea „vederii panoramice”
Confirmarea constantă ne limitează viziunea. Astfel, nu mai observăm informațiile care contrazic ceea ce credem și ne este greu să reconstrucți realitatea din perspectiva celorlalți.
„Ce se întâmplă când urmărești doar să ți se confirme ceea ce ai deja, ceea ce știi deja, opinia pe care o ai deja, sau când mergi numai pe apartenență și identitate de grup? Se întâmplă că nu gândești critic și îți pierzi, la un moment dat, vederea panoramică. Nu înțelegi jumătate din lumea în care trăiești.”
Acest mecanism are rădăcini adânci. În comunitățile mici, apartenența la familie și la sat asigura protecție. Problema apare atunci când acest reflex este transferat fără discernământ către o ideologie, un partid sau un candidat.
De la familie la partid: „eu sunt de-ai lui”
Când identitatea politică devine prioritară față de gândirea critică, întrebarea se transformă din „este corectă această idee?” în „vine din partea „noastră”?”. Critica liderului preferat este percepută ca un atac personal, iar argumentele opoziției sunt respinse fără a fi analizate.
„Apartenența la satul tău sau la familia ta din sat era ceea ce îți asigura bunăstarea și siguranța. Din păcate, acum aceste mecanisme s-au mutat: «eu sunt de-ai acestei ideologii», «eu sunt de-ai acestui președinte de partid sau candidat». Ajungi să te definești prin «de-ai cui ești». Nu știu dacă acești «de-ai lui» merită apartenența oamenilor la ei.”
A gândi critic înseamnă, într-o definiție simplă, să gândești cu propriul cap. Aceasta implică să ne îndoim uneori de propriile convingeri și de persoanele pe care le admirăm sau le susținem.
Întrebarea care ar trebui să ne ghideze este: „Pe ce te bazezi?”
Atanasiu menționează ticul verbal al lui Cocoșilă din „Moromeții” – „Pe ce te bazezi?” – ca un filtru util. Înainte de a accepta o afirmație, ar trebui să ne întrebăm care sunt dovezile și ce informații ar putea contrazice concluzia.
„Cred că era Cocoșilă, în «Moromeții», cel care avea ticul verbal «Pe ce te bazezi?». Mi-aș dori să avem un mic Cocoșilă în cap care, de fiecare dată când ne spunem nouă înșine ceva, să întrebe: «Pe ce te bazezi? Ia să vedem dacă este chiar așa».”
Acest exercițiu nu necesită abandonarea identității sau a oamenilor în care avem încredere, ci doar să nu le cedăm dreptul de a gândi în locul nostru.
Scoate etichetele de pe suflet
Etichetele rigide ne determină să reacționăm conform rolului pe care ni l-am asumat. Bicicliștii îi percep pe șoferi ca pe un pericol, în timp ce șoferii îi văd pe bicicliști ca pe inconștienți. Fiecare uită că perspectiva se schimbă odată cu poziția, atunci când se identifică exclusiv cu grupul lor.
„De fiecare dată când sunt pe bicicletă, pietonii mi se par niște găini căpiate, iar șoferii niște criminali. Când sunt cu mașina, bicicliștii mi se par niște kamikaze, iar când sunt pieton mi se pare că toți ceilalți vor să mă omoare. Așa suntem structurați în cap. Orice fel de etichetă pusă pe identitate te face să acționezi ca fiind «ăla». Nu mai gândești situația.”
Eliminarea etichetelor nu va șterge diferențele, dar ne va permite să vedem persoanele ca indivizi, nu doar ca membri ai unei categorii pe care am decis deja să o judecăm.
Gândirea proprie nu înseamnă să nu mai crezi pe nimeni
Pe cealaltă extremă a obedienței față de grup se află scepticismul total, care presupune că toate instituțiile mint și că orice autoritate este ostilă. Aceasta nici nu este o formă de gândire critică.
„Gândirea critică este o abilitate care trebuie cultivată, nu doar prin educație formală. Ar trebui să ne îmbunătățim capacitatea de a gândi critic și să ne întrebăm din când în când dacă nu cumva identitatea sau dușmănia din noi ne influențează gândirea. Totuși, există și capătul opus al spectrului, scepticismul total, în care nu mai crezi nimic din ceea ce spune nimeni.”
Profesorul subliniază importanța găsirii unui echilibru între încredere și îndoială. Este necesar să cerem dovezi, să căutăm contraargumente, dar să acceptăm și complexitatea lumii, care nu se împarte simplist în buni și răi.
Urmărește ediția integrală „Cum supraviețuim” pe YouTube SpotMedia.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/de-ai-cui-esti-radu-atanasiu-cand-gandesti-cu-mintea-tribului-pierzi-jumatate-din-lumea-in-care-traiesti
Sursa foto: Inquam Photos
