Am pierdut mai mult de un deceniu.
În anii ’90, Ion Iliescu a avansat conceptul că România va urma un parcurs distinct, ingenios și adaptabil. Nu vom avea fie comunism, fie capitalism (un termen rar menționat), ci o a treia opțiune. Aceasta se baza, după spusele lui, pe „o tranziție treptată”, nu pe „una bruscă”.
Constantin Stroe: Mineriada a întârziat cu 8 ani investițiile Renault în România
Discursul lui Iliescu nu era, de fapt, unul economic. Totuși, consecințele s-au făcut simțite asupra economiei și nivelului de trai redus.
Mineriada inițiată de Ion Iliescu a dus la întârzieri în investițiile străine, având exemple evidente. Constantin Stroe, fost director la Dacia, a menționat cum Renault era pregătită să revină în România în 1990, cu scopul de a contracara investiția Audi în Cehia, unde germanii preluaseră Skoda.
Este un exemplu clar și relevant.
Renault a început negocierile și a invitat românii să viziteze fabrica din Lille. Cu toate acestea, în scurt timp, au erupt scene de violență în Piața Universității și centrul Bucureștiului. O țară în care „Armata neoficială a regimului” pedepsește civili nu putea fi considerată liberă, având un sistem de justiție și profitabilitate pe termen lung. Aceste evenimente au determinat francezii să se retragă.
Renault a revenit abia în 1999. În prezent, Renault Dacia este a doua companie din România după cifra de afaceri, conform clasamentului actual de la termene.
Cine intra în Parlament
Libertatea nu era concretă, nici în economie, nici în politică. Libertatea nu este divizibilă.
Liiceanu, Pleșu, Dinescu și Hăulică au candidat în 1990 pe o listă de independenți, la primele alegeri libere din România. Nu au reușit să acceseze Parlamentul.
Într-un interviu recent (îmi scapă link-ul în tumultul evenimentelor), Viorel Hrebenciuc menționa că, dacă intelectualii ar fi venit să-i solicite sprijinul, „le-ar fi asigurat” intrarea în Parlament, preluând voturi de la partidul lui Ion Iliescu, care avea suficiente. Așa a procedat cu UDMR, pe care i-a ajutat, a completat Hrebenciuc.
Chiar și presupunând că afirmația este o bravură după atâția ani, ea reflectă o stare de fapt din modelul „a treia cale”, o „democrație originală”.
Nu, nu există altă opțiune decât libertatea.
