„Unii educatori evaluează studenții pe baza comportamentului sau a personalității. Chiar dacă un student este bine pregătit, dacă nu se comportă la fel de bine ca alți colegi, profesorul îi poate oferi o notă mai mică”, afirmă Mark Reckase, specialist în standardele educaționale, într-un interviu pentru HotNews. Profesorul american colaborează cu Ministerul Educației din România pentru a instrui experți în crearea unor standarde naționale pentru testările studenților. În acest proiect contribuie și experții internaționali Mark Reckase și Eduardo Cascallar.
– Fără standarde de evaluare, fiecare educator își stabilește propriile criterii, declară Mark Reckase pentru HotNews.
– În Taiwan, educatorii sunt obligați prin contract să participe anual la două săptămâni de formare profesională, povestește profesorul american.
– Mark Reckase este profesor la Universitatea de Stat din Michigan și fost președinte al Asociației Naționale de Măsurare în Educație (NCME), o organizație renumită în domeniul evaluării standardizate.
„În România, educatorii se confruntă cu dificultăți în a distinge evaluarea competențelor studenților de evaluarea personalității acestora.”
– Ce reprezintă standardele de evaluare și de ce sunt necesare în România? – Mark Reckase: Standardele de evaluare definesc cât de mult au învățat studenții într-un mediu educațional. Fără acestea, educatorii își creează propriile criterii. Este crucial să avem o idee clară despre ce dorim ca studenții să învețe pentru a fi pregătiți pentru etapele următoare.
O evaluare corectă se concentrează pe ceea ce trebuia să învețe studentul, fără a solicita cunoștințe din domenii externe. De exemplu, o problemă de matematică nu ar trebui să fie afectată de abilități lingvistice deficitare. Evaluările ar trebui să fie clare și să nu fie influențate de comportamentul studenților.
„Cea mai frecventă eroare este presupunerea că toți studenții trebuie să urmeze aceeași traiectorie.”
– România utilizează în continuare o scală de la 0 la 10, dar există dificultăți în a separa evaluarea competențelor de cea personală. Aceasta nu este o problemă exclusiv românească.
– O eroare frecventă a țărilor cu standarde este stabilirea unei singure traiectorii educaționale, adesea academice, ceea ce poate neglija studenții care nu aleg această cale.
– Deși digitalizarea este insuficientă în România, inteligența artificială poate susține educatorii în pregătirea materialelor și evaluărilor, deși se pot ivi riscuri legate de dependența excesivă de tehnologie.
– Implementarea standardelor va oferi studenților și educatorilor criterii clare legate de performanță, ceea ce poate ajuta în adaptarea metodelor de predare.
„Nu toate standardele elimină subiectivitatea din clasă.”
– Standardele pot diminua subiectivitatea, dar nu o elimină complet. Testele sunt influențate de subiectivitate, însă într-o măsură mai mică decât în mod obișnuit.
– Pregătirea educatorilor români pentru aplicarea standardelor depinde de atenția acordată politicilor educaționale și formării continue.
– În țările de succes, educatorii participă la formare profesională constantă, iar rezultatele bune sunt reflectarea acestor practici educaționale.
– Existența unor profesori talentați poate compensa lipsa resurselor, dar inechitatea persistă în absența acestora.
– Standardele nu vor elimina meditațiile, dar îmbunătățirea predării publice poate reduce necesitatea acestora, iar dovezile demonstrează că în educația de bază eficientă, meditațiile devin opționale.
– Examenele naționale trebuie aliniate la noile standarde pentru a reflecta în mod corect cunoștințele prezentate la clasă.
„Este crucial să existe un motiv clar pentru includerea materiilor în programă.”
– Standardele clare de evaluare pot promova un curriculum mai simplificat și relevant. Procesul de revizuire a curriculumului și a testelor ar trebui să reflecte nevoile actuale ale societății și să stabilească ce este benefic pentru studenți.
– Relațiile dintre studenți, educatori și părinți sunt esențiale, iar o bună gestionare a sistemului educațional local poate îmbunătăți aceste relații complexe.
– Formarea inițială a educatorilor și dezvoltarea lor profesională continuă sunt critice pentru îmbunătățirea educației. Crearea unui mediu colaborativ între educatori poate aduce soluții inovatoare și practice.
– Standardele pot furniza educatorilor o bază externă pentru autoevaluare, iar rezultatele obiective pot determina sprijinul necesar pentru îmbunătățirea performanței acestora.
