Donald Trump a reușit, în cele din urmă, să obțină ceea ce afirma că dorește în Groenlanda: extinderea accesului militar american, posibilitatea de a construi noi baze și asigurări împotriva influenței strategice a Rusiei și Chinei. Totuși, Groenlanda nu va fi cedată Statelor Unite.
Conform lui Isaac Stanley-Becker în The Atlantic, soluția se aliniază foarte bine cu ceea ce liderii din Danemarca și Groenlanda afirmau încă de la început: un acces mai mare pentru armata SUA și o cooperare mai strânsă pentru securitatea Arcticii, dar fără a anexa teritoriul și fără a destabiliza NATO.
Acordul, pe care Trump l-a descris ca fiind „un triumf”, reușește să satisfacă, într-o mare măsură, toate părțile implicate, însă a venit după luni de amenințări, ceea ce a afectat încrederea aliaților în Washington.
SUA pot construi noi baze și folosi spațiul aerian
Conform noii înțelegeri, Statele Unite vor avea posibilitatea de a construi baze suplimentare și de a utiliza spațiul aerian al Groenlandei. De asemenea, acordul reafirmă dreptul populației groenlandeze de a decide asupra propriului viitor și se așteaptă să conțină interdicții pentru baze din afara NATO, precum și măsuri pentru a bloca investițiile sensibile din partea Rusiei și Chinei.
Trump a afirmat că Washingtonul va avea „pentru totdeauna” capacitatea de a lua măsuri necesare pentru securitatea Groenlandei și a SUA, anunțând că va demara procesul de dezvoltare a unei prezențe militare americane substanțiale pe insulă.
Marco Rubio, Secretarul de Stat, a descris acordul ca fiind o soluție completă pentru preocupările americane legate de securitate.
Dar mare parte din acces exista deja
Aici intervine un paradox, subliniază The Atlantic. Un acord semnat între SUA și Danemarca în 1951 oferea deja Washingtonului un grad extins de libertate pentru desfășurarea operațiunilor militare în Groenlanda.
În prezent, Statele Unite dețin baza spațială Pituffik, situată în nord-vestul insulei, iar în timpul Războiului Rece au avut o prezență militară semnificativă în diverse baze și instalații radar. După încheierea Războiului Rece, numărul militarilor americani a fost redus considerabil.
O preocupare majoră a Washingtonului, conform unor surse citate de The Atlantic, era ce s-ar întâmpla în cazul în care Groenlanda ar declara independența și ar limita ulterior accesul militar american.
Noul acord abordează această problemă prin implicarea directă a Groenlandei și printr-un angajament trilateral mai stabil.
De la amenințarea cu forța la o soluție negociată
Întrebarea este cum s-a ajuns la această situație. Trump a afirmat constant că SUA au nevoie de Groenlanda pentru securitatea națională și, la începutul anului, a refuzat să excludă chiar utilizarea forței pentru a o obține.
Situația a devenit atât de gravă încât armata daneză a transportat rezerve de sânge și explozibili în Groenlanda, pregătindu-se pentru un posibil atac american. Premierul danez Mette Frederiksen a subliniat că, în cazul în care un membru fondator NATO ar ataca un alt membru al alianței, pentru NATO „totul se termină”.
La Davos, în luna ianuarie, Trump s-a distanțat de ideea unei confruntări și a anunțat existența unui cadru pentru un viitor acord. Totuși, în lunile următoare, a revenit periodic la retorica că Groenlanda ar trebui să fie sub controlul Statelor Unite.
Între timp, negociatorii din SUA, Danemarca și Groenlanda discutau soluțiile care acum se regăsesc în acord: întărirea securității americane în Arctica și limitarea influenței Rusiei și Chinei.
Groenlanda rămâne a groenlandezilor
Acordul nu prevede cedarea Groenlandei către SUA. Dimpotrivă, conform oficialilor americani și europeni citați de The Atlantic, documentul va reafirma dreptul groenlandezilor de a-și decide propriul viitor.
Jens-Frederik Nielsen, premierul Groenlandei, a declarat că acordul „recunoaște interesele Groenlandei și locul nostru în cooperarea internațională”.
Danemarca susține, la rândul său, că această înțelegere întărește atât NATO, cât și securitatea europeană. Acordul urmează să fie semnat de cele trei părți la Adunarea Generală a ONU și va intra în vigoare după finalizarea procedurilor parlamentare necesare.
Câștigul strategic și pierderea de încredere
Washingtonul pare să fi obținut obiectivele concrete de securitate: acces militar îmbunătățit, protecții împotriva Rusiei și Chinei și o relație instituționalizată direct cu Groenlanda. Totuși, The Atlantic subliniază că toate acestea puteau fi negociate fără amenințarea anexării și fără perspectiva, chiar dacă improbabilă, a unui conflict între aliații NATO.
În perioada de criză, guvernele europene au fost nevoite să decidă dacă amenințările lui Trump erau reale, tactici de negociere sau simple provocări. Reacțiile din Danemarca și Groenlanda la acord sunt favorabile, dar reținute, ceea ce reflectă costul politic al întregii situații. La Nuuk, chiar în noaptea în care Trump anunța acordul, interesul și neliniștea erau evidente.
Conform The Atlantic, deși SUA ar fi putut să-și atingă obiectivele de securitate, au pierdut încrederea atât a aliaților, cât și a celor care locuiesc pe teritoriile unde doresc să-și extindă prezența militară. (S.D.S.)
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/de-ce-triumful-lui-trump-din-groenlanda-este-de-fapt-un-fiasco
Sursa foto: Inquam Photos
