De ce ne enervăm atât de repede și de ce nu mai putem discuta cu cei care au păreri diferite? Cât din haosul din jur ne afectează gândirea? În primul episod al emisiunii „Cum supraviețuim?”, jurnalista Adriana Nedelea îl intervievează pe Radu Atanasiu, profesor de gândire critică, despre polarizare, neîncredere, responsabilitate și cum ajungem capturați de propriile convingeri.
„Cum supraviețuim?” este o emisiune video care abordează psihologia vieții într-o lume aflată în criză. Cum ne influențează crizele gândirea, emoțiile și stilul de viață? Cum ne afectează instabilitatea politică, polarizarea, conflictele, dezinformarea și incertitudinea economică? Fiecare episod va explora aceste teme împreună cu specialiști din diverse domenii. Emisiunea va debuta pe 19 septembrie, pe SpotMedia.ro și pe canalul YouTube SpotMedia.ro.
„Am ajuns ca într-un autobuz încins”
Radu Atanasiu, profesor de gândire critică și decan asociat la Bucharest International School of Management, folosește metafora unui autobuz blocat în trafic, fără aer condiționat, pentru a descrie starea actuală a societății. Într-un astfel de mediu, orice mic gest poate provoca reacții exagerate.
„Eu cred că am ajuns ca într-un autobuz încins, fără aer condiționat, cu ușile închise și care stă în trafic. Și atunci îți sare țandăra din orice. Eu cred că am ajuns la nivelul ăsta de nervi, de polarizare, și ni se datorează. Avem o responsabilitate, nu neapărat o vină.”
Atanasiu distinge între vină și responsabilitate. Deși nu putem controla tot ce se întâmplă în politică sau în lume, refuzul de a recunoaște contribuția proprie ne împiedică să învățăm. El explică că organizațiile învață din eșecuri doar dacă acceptă că o parte din rezultat a fost influențată de propriile decizii. Acest mecanism se aplică și la nivel societal.
Este similar cu o scară de bloc gestionată prost, unde locatarii cred că problemele îi afectează pe ceilalți, dar în realitate, acestea sunt rezultatul modului în care întreaga comunitate colaborează.
„Tot timpul știi cine e de vină: președintele dă vina pe vicepreședinte, vicepreședintele pe președinte, amândoi pe administrator, și așa mai departe. Nu. Toată scara de bloc, pentru că acesta este felul lor de a-și gestiona comunitatea.”
Responsabilitatea cetățeanului nu se limitează la vot. Chiar dacă doar un procent dintr-o problemă depinde de noi, întrebarea importantă este ce putem face cu acel procent: în comunitate, în relația cu instituțiile sau în spațiul public.
„Noi versus ei” ne transformă adversarul în dușman
Polarizarea a depășit sfera politică, infiltrându-se în familii, grupuri de prieteni și la locul de muncă. Oamenii se ceartă pe subiecte politice sau evită discuțiile din teama de a nu strica relațiile.
Radu Atanasiu susține că acest fenomen este amplificat de mass-media și de platformele sociale, care pun accent pe conflict și ne împing să ne alegem o tabără. Odată ce ne-am ales partea, riscăm să devenim prizonieri ai acesteia, nereușind să căutăm informații care ne-ar putea schimba perspectiva.
„Polarizarea este între oameni care sunt în aceeași familie, în același grup de prieteni și în aceeași firmă, care ori se ceartă pe teme politice, ori tac din cauza fricii. Media provoacă oamenii să creadă că este o situație gravă și îi determină să aleagă o parte. Când alegi o parte, devii captiv acolo.”
Generalizările precum „toți sunt la fel” sau „nimeni nu vrea schimbare” oferă explicații simple, dar distorsionează o realitate mai complexă. Un exercițiu util ar fi să încercăm să înțelegem deciziile celor pe care îi criticăm din perspectiva lor, pentru a vedea dacă acestea au o logică în contextul intereselor lor.
Când televiziunea nu te informează, ci îți confirmă identitatea
O parte a publicului, afirmă profesorul, nu urmărește știrile pentru a obține informații noi, ci pentru a-și confirma convingerile existente. Comentariile, conflictele și dramatizarea devin instrumente de validare și apartenență.
„Lumea nu se duce acolo ca să afle. O mare parte dintre cei care se uită la televiziunile de știri se uită ca să-și confirme ceea ce credeau deja și ca să-și întărească identitatea de grup.”
Costul acestei abordări nu este doar timpul, ci și energia mentală. Dacă mintea este constant absorbită de conflicte pe care nu le putem influența, rămâne mai puțin loc pentru relații, planuri și acțiuni asupra căror putem avea un impact.
Cum ieși din gândirea în alb și negru
Radu Atanasiu sugerează un exercițiu simplu: în loc să privim situațiile ca fiind totale, să ne întrebăm unde ne aflăm între cele două extreme.
„Dacă pui între 0 și 100 diverse valori și te gândești că situația nu este sută la sută într-un sens sau altul, începe discuția. Aș vrea ca Uniunea Europeană să se implice 65%, tu ai vrea 38%. Astfel, avem un cadru de gândire și dezbatere. Între 65 și 38 putem să discutăm, dar între 0 și 100 nu putem.”
Un alt test este să ne întrebăm ce informație ne-ar putea schimba opinia. Dacă răspunsul este „nimic”, atunci nu mai avem o opinie deschisă, ci o credință rigidă, legată de identitatea noastră.
„Gândește-te: ce ai putea afla care să-ți schimbe părerea? Dacă răspunsul este «nimic», atunci nu mai ai o opinie, ci o credință rigidă.”
„De-a cui ești?” și pierderea vederii panoramice
Apartenența la familie sau comunitate a fost mult timp un mecanism de siguranță. Astăzi, acest reflex se poate extinde la o ideologie, un partid sau un lider. În loc să ne definim prin acțiunile noastre, ajungem să ne identificăm prin „de-ai cui suntem”.
„Ce se întâmplă când căutăm doar confirmarea opiniilor noastre? Ne pierdem capacitatea de a gândi critic și, în cele din urmă, vederea panoramică. Nu mai înțelegem complexitatea lumii în care trăim.”
Gândirea critică nu înseamnă să nu avem încredere în nimeni. Scepticismul total poate conduce la teorii ale conspirației. Este necesar un echilibru între încredere și îndoială, precum și disponibilitatea de a ne verifica chiar și propriile idei.
România care gândește critic există deja
În ciuda unei imagini sumbre, Radu Atanasiu observă și motive de optimism. El remarcă dezvoltarea programelor de dezbateri în licee și inițiativele care promovează gândirea critică, subliniind că publicul este mai greu de manipulat decât în trecut. Tot mai multe persoane aleg să se retragă din conflicte inutile și să își pună întrebări, încercând să își preia controlul asupra vieții.
Această atitudine se leagă de conceptul psihologic de „locus of control”: credința că alegerile noastre pot influența ceea ce ni se întâmplă. Alternativa este să atribuim totul norocului sau adversităților, renunțând astfel la controlul asupra vieții noastre.
„Dacă tot ce ți se întâmplă crezi că vine din noroc, ghinion sau acțiunile altora, atunci nu ai control asupra vieții tale. Este timpul să îți iei frâiele înapoi și să faci ceva cu viața ta.”
Școala ne învață să concurăm, nu să lucrăm împreună
Una dintre slăbiciunile societății provine, în opinia lui Atanasiu, din sistemul educațional. Acesta recompensează aproape exclusiv performanța individuală și îi învață pe copii să gestioneze prea puțin conflictele și interesele divergente.
„Din școală și familie nu învățăm să gestionăm relațiile cu cei care au interese diferite. Atunci când cineva are o opinie diferită, ajungem să credem că este un adversar. În loc să căutăm soluții, considerăm că celălalt este incompetent sau răuvoitor.”
Copiii care învață să colaboreze și să rezolve conflicte devin adulți capabili să gestioneze mai bine dezacordurile. Fără acest antrenament, explicația simplă rămâne adesea: celălalt este „idiot” sau răuvoitor.
Ce ne ține întregi: relațiile, sensul și spațiul mental
Întrebat despre factorii care influențează starea de bine, Atanasiu subliniază importanța relațiilor și a convingerii că acțiunile noastre au sens. Relațiile de calitate nu se formează de la sine, ci necesită eforturi din partea noastră.
În fața provocărilor politice și economice, nu putem controla tot ce se întâmplă, dar putem controla reacțiile noastre și modul în care ne folosim timpul și energia, în loc să le consumăm în conflicte constante.
„Poți controla reacțiile tale la evenimentele externe. Trebuie să știi ce depinde de tine și să nu te superi pentru ceea ce nu poți influența. Fă ceva când este în puterea ta și învață să distingi între cele două.”
De la supraviețuire la viețuire
Ce putem face? Imaginați-vă un om care aleargă pe un drum plin de gropi. Dacă își ține privirea în pământ, nu va putea vedea orizontul. La fel se întâmplă când ne consumăm mintea cu scandaluri zilnice, rămânând fără spațiu pentru planuri și visuri.
„Dacă alergi pe un drum cu gropi, trebuie să te uiți în pământ și nu poți să observi orizontul. Dacă ești mereu preocupat de obstacole, nu mai poți visa. Este esențial să aloci timp pentru a-ți ridica privirea și a te concentra pe viața pe care vrei să o construiești.”
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cum-supravietuim-radu-atanasiu-romania-a-ajuns-ca-intr-un-autobuz-incins-fara-aer-conditionat-de-ce-ne-sare-tandara-din-orice
Sursa foto: Inquam Photos
